Dezvoltare Personală în Politică și Afaceri – 50 min

Dezvoltare Personala in Politica si Afaceri Episodul 5 – Podcastul lui Radu Prisacaru

Bună, prieteni. Mă bucur să ne revedem la o nouă ediţie a Podcastului lui Radu Prisăcaru. Astăzi, aşa cum v-am obişnuit, am un nou invitat special, Petrică, un prieten bun de-al meu şi cred că şi de-al multora dintre dvs., pentru că-l cunoaşteţi, este om politic, om de afaceri, timp de aproape trei ani a fost consilier judeţean şi şaisprezece ani a fost parlamentar. Dar nu voi vorbi astăzi despre politică, nu despre administraţie, ci vom vorbi despre viaţă, despre dezvoltare personală şi despre reinventare. Pentru că de multe ori ne-am întrebat: unde se duc „elefanţii”?, atunci când hotărăsc să se retragă, şi am să-l întreb astăzi pe Petrică, cu toate că nu cred că se retrage de tot, dar ce se întâmplă în acest moment când a făcut un pas nu neapărat în spate, ci poate în lateral din faţa văzută a politicii, ce pregăteşte?, pentru că trebuie să înţelegem: în viaţa publică a fi politician este o profesie, dar ea continuă de multe ori şi după ce ai ieşit din Parlament, pentru că te poţi oricând întoarce. Bine ai venit, Petrică.

– Bună ziua, bine v-am găsit, în primul rând să le urăm sărbători cu bine la cei care ne privesc, să aibă lumină în casă, în suflet, în minte, familia aproape, sper să se bucure că ne văd şi pe noi în această sărbătoare importantă pentru ei, Sfânta zi de duminică şi nu numai sărbătorile pe care noi românii le trăim aşa cum ne-au învăţat familia, prietenii, şcoala, biserica, pentru că unii dintre noi, probabil cei mai mulţi, chiar am avut de la cine învăţa aceste lucruri. Pornind de la „elefanţi”, pot să vă spun foarte clar că elefantul are o caracteristică extraordinară, aparte, este unul dintre puţinele mamifere, animale, care are un cimitir. Se spune foarte clar, legenda, studiul şi evaluările concrete arată clar că există cimitire ale elefanţilor. Bine, noi vorbim de cei bolnavi sau cei în vârstă – nu sunt nici bolnav şi nici în vârstă şi, prin urmare, nu m-am gândit să mă retrag. Da, e foarte interesant să lupţi, să ai ocazia să te inventezi, să te reinventezi, să faci lucruri, proiecte, comportamente, atitudini care să spună: da, este Petru Movilă, este imaginea lui, comportamentul lui, caracteristica lui, la fel ca orice om care poate fi definit printr-o valenţă de inteligenţă, valenţă de aptitudini, de comportament. Şi atunci clar, toate aceste lucruri vin pe dezvoltarea personală din diverse motivaţii, necesităţi, concurenţe, competiţii.

– Exact. Ce faci în acest moment? Nu este vina ta faptul că partidul nu a trecut pragul, din câte ştiu ai fost unul dintre cei mai buni şi cei mai longevivi parlamentari, deci nu ţi se poate reproşa absolut nimic, decât faptul că s-a întâmplat, nu s-au strâns destule voturi la nivel naţional, nu pe Iaşi.

– Din punctul ăsta de vedere da, pot să vă spun, ca parlamentar zic eu că am încercat tot ce se putea face legal şi moral, pot să vă spun că sunt singurul parlamentar român care are peste o sută de proiecte de lege devenite legi. Asta poate să se uite cineva de curiozitate şi la  distanţă mare, cam la 60% de următorul parlamentar. Însă nu ne-am născut politicieni, nu ne‑am născut parlamentari. Şi eu înainte de a fi parlamentar am lucrat la patron, am lucrat cu mediul de afaceri şi aveam şi afacerea mea, în acelaşi timp, pentru că aveam o filozofie foarte simplă: ca angajat – patronul se supără, te dă afară. Ce faci? Şi primul element de „inventare” dacă vrei a fost în 1996, eram consilierul senatorului Dan Constantin Vasiliu, un om extraordinar de bun, din păcate nu mai este printre noi, şi după ce în ’92 devenise senator, în ’96 a devenit senator, eram şi eu şef de cabinet parlamentar şi cu ajutorul unor colegi din partid pe care îi deranjam – eu îmi vedeam de treabă, eram tânăr, nu eram implicat…

– Ca orice tânăr, deranjai.

– Exact. Bine, noi ne-am şi cunoscut după aceea în multe activităţi, omul m-a chemat pentru o zi. Deci au fost alegerile duminică, marţi aveam mandatul de senator, dar vineri a venit şi mi-a spus: „ştii, eşti tânăr pentru politică, trebuie să-ţi faci o carieră, să-ţi faci o afacere, să ai o altfel de consistenţă, uite, am vorbit cu cineva să te angajeze de astăzi”, şi mi-a dat un domn, care nici el nu mai este printre noi, cu care eram şi prieten bun de altfel, „el va fi şeful meu de cabinet”. Asta vreţi, ok… Spune: „am vorbit la domnul cutare să-ţi ofere un loc de muncă, tu eşti inginer…” – dacă aşa aţi vorbit, mă duc la muncă. Şi, pe 4 decembrie 1996 m-am dus la muncă la cetăţeanul respectiv, i-am spus şi mi-a spus: „n-a vorbit nimeni nimic cu mine, dar dacă ai venit hai să vedem ce poţi să faci”. Şi i-am spus ce pot să fac şi m-am dus la grupul de firme Conex, toată lumea ştie, doi oameni extraordinari, deosebiţi, Tereza şi Ioan Prisăcaru, cărora le mulţumesc pentru că am făcut o adevărată şcoală de afaceri la Grupul de firme Conex, şi de pe 4 decembrie 1996 am fost angajat la Grupul de firm

Happy
Happy
0 %
Sad
Sad
0 %
Excited
Excited
0 %
Sleepy
Sleepy
0 %
Angry
Angry
0 %
Surprise
Surprise
0 %

Average Rating

5 Star
0%
4 Star
0%
3 Star
0%
2 Star
0%
1 Star
0%

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *